Cred că cea mai mare panică a oricărui creativ este că nu va putea genera idei suficient de repede, de care, evident, să fie și mulțumit. Blocaje avem cu toții, cel puțin așa pare, însă de fiecare dată când mi se întâmplă, liniștea este singurul lucru pe care mi-l doresc. Sigur că este complicat să fii inventiv și să ai un raport calitate/timp pierdut pe proiect bun, atunci când îți petreci timpul în același birou, cunoscut și deja parte din rutina zilnică.
În ultima perioadă, cum nici nu am luat încă o pauză destul de lungă cât să conteze, mi se pare că anxietatea e din ce în ce mai prezentă, iar proiectele tot mai multe și mai solicitante. Nopțile devin mai grele, somnul mai agitat, lucruri care se simt și în atitudinea mea. Pentru a depăși momente de acest fel, este important să ai oameni în jurul tău cărora le poți face o prezentare a tuturor ideilor și din partea cărora să ai un feedback sincer și spus cu grijă și preocupare, în așa fel încât să nu te adâncească în panică și frustrare. Singura teamă care ar trebui să lipsească din mintea oricărui om de creație este aceea de a împărtăși idei, deși este și unul dintre cele mai grele procese prin care trecem. Rupem părți din noi, le expunem cât de bine putem luminii realității și așteptăm, așteptăm și nici măcar nu știm ce.
Au fost câteva săptămâni ciudate, însă mă bucur că de fiecare dată când nu îmi găsesc locul și nu pot să adorm, când mă uit pierdută în gol și mă scufund în mările agitate ale interiorului meu, pot să respir adânc și să spun orice îmi trece prin cap, oricât de rău sau de bun ar fi. Pentru materializarea acestor gânduri și puterea cu care cred în multe dintre ele, trebuie să le mulțumesc oamenilor care ascultă. Ar fi minunat dacă ar avea toată lumea o Alexandra a lor, care să fie pe firul narativ al zilelor și nopților.