Individualism şi complexe

Programul de comunicare pe care îl voi încheia încurând a pus accentul pe influenţa culturii pe care fiecare ţară o are, fiecare strategie fiind adaptată în funcţie de comportamentul şi obiceiurile respectivei societăţi. Înainte să particip în acest schimb de experienţe eram contra oricărui stereotip şi încercam să gândesc despre mine că nu mă las influenţată de idei care îmi sunt impuse sau de păreri care nu se bazează pe o trăire, pe propriile emoţii, convinsă fiind de subiectivitatea exacerbată a umanităţii.

Fiecare campanie pe care am derualat-o se baza pe identitatea pe care voiam să o imprim brandului pentru care lucram, în principiu, pentru că sunt convinsă că publicul este capabil, iar indiferent de mediul în care lucrezi, ai o responsabilitate socială de a informa şi îndruma către o direcţie pe care, în propria realitate, o percepi ca fiind pozitivă. Partea de research nu a fost niciodată favorita mea, sunt creativă şi am multe idei, îmi place să acţionez şi vreau să materializez totul acum. Cred că, deşi uneori iresponsabilă, am reuşit să parcurg cu succes etapele.

În primele momente ale activităţii mele aveam incredere în instinctul meu, majoritatea deciziilor pe care le luam nu erau îndelung analizate, însă acum reuşesc să plasez la baza fiecărei alegeri pe care am facut-o în acea perioadă un concept sau o strategie. Cred în continuare că atunci când faci ceea ce iubeşti, succesul te urmează. Nu voi renunţa niciodată la explozia de sentimente şi emoţii cu care îmi colorez lumea, dar pe măsura ce evoluez, nuanţele mele prind intensitate. A cunoaşte este o activitate care îţi oferă o altă perspectivă asupra propriilor forţe, iar lupta cu propriile frici devine mult mai uşoară.

La începutul acestui program m-am confruntat cu sentimente neobişnuite pentru mine. Mă înscrisesem pentru un semestru Erasmus+. Mă aşteptam ca studenţii să aibă deja experienţă, fiind ultimul lor an, dar să fac parte dintr-un mediu de profesionişti, profesori, corporatişti sau activişti, a fost copleşitor. M-am simţit complexată, mi se părea că vocea mea nu este destul de acreditată pentru a susţine o opinie şi am petrecut câteva zile doar ascultând şi analizând. M-am gândit iniţial că acest comportament nu mă reprezintă, am păreri şi nu mi-a fost niciodată frică să îmi susţin punctul de vedere, deşi de multe ori era diferit.

Analizând, acesta este, de fapt, comportamentul meu în fiecare mediu nou, primul stereotip de care mi-am dat seama că mă folosesc destul de des, fiind mereu în căutarea oamenilor care să mă inspire. Am o părere despre anumiţi oameni, stabilită de aparenţe sau de legături pe care le fac, care îmi stârneşte curiozitatea şi mă provoacă să ascult. În acest mediu, ascultarea mea s-a terminat atunci când unul dintre profesori mi-a atacat ţara, din primele cinci minute pe care le-am petrecut în aceeaşi încăpere. Am reacţionat, iar discursul meu a stabilit angajamentul colegilor mei în discuţie, susţinându-mi punctual de vedere.

Eram mândră de ţara mea şi înainte, am spus întotdeauna că pentru mine este un mediu sănătos, cu oameni frumoşi, în care îmi voi creşte copiii să iubească. Timpul petrecut aici nu a făcut decât să alimenteze aceste sentimente. România este o ţară slăbită de propriile complexe, o ţară care ar avea potenţialul de a fi un model, dacă am putea să ne depăşim fricile şi dacă nu am mai fi epuizaţi de competiţie şi obiective individuale. Modelul occidental ne împinge către o creştere a individualismului, aceluiaşi profesor i-am argumentat de ce faptul că România este înscrisă în categoria ţărilor cu un punctaj slab în ceea ce priveşte această dimensiune este un lucru pozitiv. Mentalitatea noastră este diferită, iar toate modelele acestea trebuie adaptate pentru a nu distruge puterea pe care cultura noastră o are.

Uniunea Europeană are sloganul: “Uniţi în diversitate!” – Nu vom putea niciodată să distrugem diferenţele unor culturi, iar dacă acest lucru va fi făcut posibil va fi una dintre cele mai mari greşeli ale societăţii. Egalitatea este un concept compus, rezultat prin însumarea tuturor inegalităţilor şi diferenţelor care ne fac unici. Nu avem nevoie de turnuri făcute din piese similare, ci de forme diferite, culori şi emoţii, care să ne facă să înflorim. Egalitatea reprezintă înceracrea umanităţii de a face lumea un loc sigur pentru cultivarea deosebirilor. Încerc în fiecare zi să văd frumuseţea în a fi român şi îmi iese de fiacare dată!

Lasă un răspuns

6 + 2 =