Ciudate sunt florile când cresc în jurul nostru, sălbatice și doritoare, dar prinse în noi doar muritoare. Îmi beam, azi, cafeaua, în eter, ca de obicei, gândindu-mă la imaginație, care, întâmplător, își gusta cuvintele.
Straniu sentiment mă curpinde, de drag și plecare, de aventură și strigare. Cu ea, imaginația, e greu să stai, te prinde în mări de cercuri și plimbări, în culori de apusuri și exprimări.
Neimportant, însă. Aș fi vrut doar să îi mulțumesc lui. Să nu uităm de floare!
Floarea O
