În fața galeriei Kunsthalle Bega este șantier și se potrivește perfect expoziției pe care o găzduiește, Lay me down across the lines.
Suntem într-o continuă construire a drumului care ne duce spre noi, spre mulțumire și împăcare. Nu voi spune niciodată că înțeleg prin ce trece o persoană trans, însă știu prin ce trecem noi, cei „normali”.
Valurile de nesiguranță, alimentate de orice vânt rece al exteriorului, furtunile scurte ale instabilității emoționale, nisipul aspru al aștepărilor neîndeplinite, presiunea și fumul în care ni se pierd mințile, toate pentru că nu știm să (ne) iubim.
Nu ne învață nimeni și nici nu ne este instinct, așa că pornim pe o cale nebătătorită, cu tălpile goale și frunțile plecate. Ți se oferă, la Kunsthalle Bega, o perspectivă nouă, poți analiza din exterior urmele unor încercări sincere. Mergi pe ele, iar apoi oprește-te și privește în spate. Așează-te și trece-ți palmele prin pământul tău, chiar dacă se face praf. Fă deranj, iubește!
