Ușa galeriei

Fiecare ușă întâmpină povești în fața cărora suntem neputincioși. Atunci când un om intră într-o încăpere poartă în suflet o mare de motive, agitată de furtuni de idei și spartă de stânci reci și dure, de alții precum noi. Suntem atât de preocupați să aflăm un răspuns, încât întrebările chinuie ascultarea, iar mintea ne este tulburată de iluzii. Nu avem răbdarea pentru a-l cunoaște și nici interesul de a-l dezbrăca de gânduri, lăsăm frumosul să se stingă într-un ideal apăsător, iar fericirea să apună în fața așteptărilor.

Îmi plac galeriile de artă. Îmi plac spațiile care-mi oferă libertatea de a-mi lăsa simțurile să umple golul dintre noi și prefer să asociez propriile sensuri gândurilor expuse. Nu știu ce și-a dorit Roman Cotoșman, pe Mircea Popescu nu l-am întrebat, însă am petrecut momente cu mine, printre părți din ei. Dacă aș avea puterea să rotunjesc fiecare colț, ca formele să nu mai rănească, nu aș face asta, însă l-aș ruga pe Mircea să le coloreze pe toate, măcar să mă doară urmele unui frumos aprins. Am petrecut timp răbdător, la Jecza Gallery Timisoara, acolo unde te poți bucura și tu de experiențe și tot felul. 

Pentru fotografie și zâmbetul larg, îi mulțumesc lui Alexandru Zărnoianu.

Lasă un răspuns

3 + 2 =