În zilele acestea, timpul pare că a încetinit doar pentru a-mi scrijeli mintea, încercând, cu disperare, să mă facă să-i observ formele înghețate de privirile mele lipsite de Soare. M-a fascinat, întotdeauna, orice formă de artă, însă mereu am văzut în sculptori deținători ai unor mari secrete, mâinile lor par că au prins adierile vântului în dansurile apelor, sunt temperate de ceruri străbătute de frici adânc cuprinse de focurile pământurilor și controlate de vibrații ale stâncilor. Nu știu cum este cu timpul, însă îmi pare că ei l-au folosit pe tot, făcându-mi mie un ulcior.
Showing all posts tagged sentimente
Dor de in
Dor aspru de in, de rouă rece și miros de dimineață, dor de dealuri și păduri, de mare și ale sale valuri. Dormim pe câmpuri diferite, între flori uscate, însetate, visăm cuprinși de frici la forme infinite, la corpuri goale, sparte-n stânci crestate de vânturi și apusuri repetate. Nesăbuiți în fața destinului, fugim în margini ascuțite, sângerând priviri, atingeri sufocate, fugim spre rădăcinile orașului. Speranța atârnată între nori îți este, amenințând să cadă peste blocuri surde, suflete pierdute. Voi fi eu cea care îneacă o lume singură și seacă.
Adâncurile nopții
Atunci când marea te-a udat, ți-a șters zâmbetul și ți-a adâncit rănile, te scufundai în interiorul minții mele, captiv în gânduri și înghițit de dorințe. Te răsuceai în idei și te deformai sub puterea cuvintelor care stau între noi. Fiecare clipă se descompunea în așteptarea de a fi trăită, dar tu ești imposibil de simțit.
Imaginea mi-o ștergi în grabă, temător sub lumina lunii, ascuns în nopțile ce îmi stau de veghe. Naiv ești crezând că vei uita, ești slab în fața lumii care te va devora. Atunci când îți vei stinge focul și îți vei pierde conștiința, voi aprinde întunericul și voi arde frigul, căci dincolo de durerea ta se află suferința mea, iar în ele iubirea.