Alegeri și necunoscut

Mă îndrept cu încredere către o experiență nouă, alegând schimbări de care, probabil, până în acest moment, m-aș fi ascuns în cel mai îndepărtat colț al minții mele, evitând să-mi dau răspunsuri sau chiar evitând să îmi pun întrebări. Nu renunț la un job sau la o activitate, cel puțin, eu nu privesc lucrurile așa. Renunț la părți din mine, îmi las în urmă forme ale energiei mele, emoții materializate în cele mai neobișnuite moduri. Plec dintr-un haos în care eu mi-am găsit echilibrul, dintr-o agitație pe care o iubesc și fără de care mă întreb ce o să devin.

La baza alergerii mele stă dorința de a-mi cunoaște limitele și de a le sparge, în spuma lor să mi se amestece gândurile, să mă înec în necunoscut, până la echilibru. Îmi doresc să mă descopăr, să cresc și să colorez în afara oricărui contur pe care îl găsesc, dând forme noi tuturor elementelor care mă compun. Nu încurajez mediocritatea, iar evoluția, în acest moment, îmi este necesară, momentele critice fiind, întotdeauna, oportunități de a te întâlni cu tine.

Privindu-mă pe mine în diferite etape ale traseului meu, realizez cât de mult m-au modelat aceste experiențe. Alegerile mele au fost mereu îndreptate către direcția total necunoscută, drum în care alternez între emoții intense, opuse sau similare, însă nuanțate. Fie că este vorba despre entuziasm, frică, iubire, agonie, toate alegerie mele îmi provoacă emoții care mă ridică, indiferent dacă, inițial, mă doboară. Frumos este să te pierzi între ape, dar aerul îți este necesar pentru a simți.

Plec în Olanda pregătită să trăiesc, indiferent de ceea ce o să mă aștepte. Dar da, plec cu durere, cu teamă, însă cu entuziasm și cu o nevoie de necunoscut care îmi spală mintea, stingând ceea ce arde, încă, în interiorul ei. Celor care m-au întrebat, le voi răspunde. Nu, nu voi uita și nu mă voi schimba, ci doar urmează să dezvolt ceea ce sunt deja. Nu voi uita pe nimeni, în interiorul meu fiecare om având câte o proiecție, fiecare amprentă fiind tatuată adânc sub exteriorul mult prea dur pentru a lăsa la vedere aceste lucruri.

Rugby, oameni şi emoţii

Weekendul acesta am revenit la una dintre activităţile mele preferate, activitate care a apărut în viaţa mea odată cu schimbările despre care am început să vorbesc în primele articole. Deşi crescută într-o familie în care cultura sportului este extrem de apreciată, am descoperit rugby-ul şi jurnalismul sportiv acceptând să fac parte dintr-un domeniu necunoscut mie.

Nu m-au speriat niciodată lucrurile pe care nu le cunosc, dar întotdeauna am refuzat să privesc posibilitatea de a eşua sau de a nu-mi găsi locul. Am pornit în această direcţie cu dorinţa de a face o schimbare. Eram într-un moment în care mă oprisem din a evolua, nu mai căutam lucruri şi nici nu mai coloram idei, ieşeam dintr-o pauză pe care, probabil, toţi o merităm şi o avem la un moment dat.

Nu a fost o muncă uşoară, am privit meciuri din care nu înţelegeam nici spre ce direcţie înaintează, am citit articole şi reguli în stilul plictisitor şi tipic mie, documentarea fiind unul dintre punctele mele forte. Dar ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost faptul că am avut lângă mine oameni care m-au primit şi îndrumat cu o căldură a cărei sursă nu o pot explica.

Deşi în această fotografie este în faţa mea, Oana Barbu, pe tot parcursul acestei evoluţii, a fost în spatele meu. Mereu cu mâinile prinse în nodurile viitorului meu, acel profesor care îţi ordonează mintea, îţi intuieşte gândurile şi te ajută să le dai o formă care să te lanseze către orizonturi noi.

Am trecut prin primele interviuri cu jucători pe care îi admiram, dar în faţa cărora nu am încercat să îmi ascund emoţiile sau stângăciile. Am pus intrebari şi susţin ideea că nu este o ruşine să nu cunoşti, ci să vrei să rămâi adâncit într-o mare a întunericului. Iniţiată în tainele acestui sport, mi-am dorit mai mult, mi-am dorit să simt adrenalina evenimentelor mari şi entuziasmul victoriilor ca fiind parte din familie.

Aşa am ajuns să îmi asum responsabilităţi cât mai variate şi să depăşesc bariere. Conturez povestea Timişoara Saracens alături de oameni minunaţi, iar acesta este principalul motiv pentru care am ajuns la nivelul la care sunt acum. Precizez faptul că această experienţă mi-a deschis calea spre o profesie la care eu nu m-am gândit niciodată, astăzi fiind PR Specialist al unui brand puternic.

Experienţa aceasta este doar începutul unei frumoase călătorii. Atunci când accepţi să faci parte din necunoscut, intensitatea lucrurilor te poate surprinde. Cunoaşte-te şi descoperă, acceptă şi depăşeşte frica!