Energia unui weekend plin

Deși e vineri seara, iar în cluburile din Timișoara sunt evenimente interesante, inclusiv concert Vama, scriu acest articol de pe canapeaua prietenei mele, Georgiana. Weekendul acesta se întâmplă lucruri frumoase, iar trei dintre ele ne implică în mod direct – extragerea concurenților Slăbești și „Câștigi cu Smartfit ”, barajul european la rugby și Timotion.

Cu toată agitația din jurul nostru, astăzi am avut o zi bună, una pe care o așteptam de ceva timp și de care aveam nevoie pentru a-mi calma furtuna interioară. A ieșit soarele, iar eu m-am trezit lângă un om special, ceea ce mi-a dat energie să îmi continui întreaga zi. Nu vorbesc despre acel personaj idilic, ci despre Anca (#morethanfamily).

Am pornit pe drum cu o cafea dublă și fără zahăr, care parcă a stimulat soarele să lumineze întunericul ceștii mele și mai tare și am ajuns la lucru, unde m-au izbit zâmbetele colegilor mei energici (bonusul de a lucra într-o sală de fitness, energia este fără limite).

Sursa foto: https://www.facebook.com/rugbytimisoara/?ref=bookmarks

După o perioadă destul de grea, timpul s-a oprit pentru mine, am simțit parcă mai intens fiecare cuvânt și am râs mai apăsat și mai atentă la ceea ce înseamnă pentru mine alegerile pe care le-am făcut în ultimul timp. Cum am spus, din viața mea au plecat oameni. Oameni pe care în ultimele zile i-am căutat în gânduri și momente, tânjind dupa memorii. Atunci când iți e dor de amintiri, de fapt, îți e dor de trecut și nu de persoanele care ți-au conturat trecutul.

M-am mobilizat și am ales să împart cu Georgiana unele dintre lucrurile care mă fac fericită, nu doar cafeaua sau dulciurile. Am plecat spre stadion unde aveau loc repetițiile pentru meciul de mâine. Am împărtășit emoția de a străbate intrarea jucătorilor, chiar și așa, fără jucători, sunt mereu entuziasmată de acea senzație. Am pus la punct ultimele detalii ale momentului nostru și ne-am întors la sală, unde am continuat să lucrăm, bucurându-ne de noi.

Am avut un antrenament intens, motivate de muzică bună pe care, amândouă, o legăm de momente și emoții, iar acum ne bucurăm de un film cu un ochi, iar cu celălalt completăm liste și scriem articole. În tot haosul acesta, am găsit momente de fericire, clipe în care mă bucur de existența oamenilor frumoși.

În altă ordine de idei, cele trei evenimente de care am amintit mai sus se desfășoară în prima jumătate a zilei, ceea ce înseamnă că seara suntem la teatru. Duminică se joacă, la Teatrul Național Timișoara, „Hamlet”, o piesă realizată în colaborare cu Subcarpați.

Rugby, oameni şi emoţii

Weekendul acesta am revenit la una dintre activităţile mele preferate, activitate care a apărut în viaţa mea odată cu schimbările despre care am început să vorbesc în primele articole. Deşi crescută într-o familie în care cultura sportului este extrem de apreciată, am descoperit rugby-ul şi jurnalismul sportiv acceptând să fac parte dintr-un domeniu necunoscut mie.

Nu m-au speriat niciodată lucrurile pe care nu le cunosc, dar întotdeauna am refuzat să privesc posibilitatea de a eşua sau de a nu-mi găsi locul. Am pornit în această direcţie cu dorinţa de a face o schimbare. Eram într-un moment în care mă oprisem din a evolua, nu mai căutam lucruri şi nici nu mai coloram idei, ieşeam dintr-o pauză pe care, probabil, toţi o merităm şi o avem la un moment dat.

Nu a fost o muncă uşoară, am privit meciuri din care nu înţelegeam nici spre ce direcţie înaintează, am citit articole şi reguli în stilul plictisitor şi tipic mie, documentarea fiind unul dintre punctele mele forte. Dar ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost faptul că am avut lângă mine oameni care m-au primit şi îndrumat cu o căldură a cărei sursă nu o pot explica.

Deşi în această fotografie este în faţa mea, Oana Barbu, pe tot parcursul acestei evoluţii, a fost în spatele meu. Mereu cu mâinile prinse în nodurile viitorului meu, acel profesor care îţi ordonează mintea, îţi intuieşte gândurile şi te ajută să le dai o formă care să te lanseze către orizonturi noi.

Am trecut prin primele interviuri cu jucători pe care îi admiram, dar în faţa cărora nu am încercat să îmi ascund emoţiile sau stângăciile. Am pus intrebari şi susţin ideea că nu este o ruşine să nu cunoşti, ci să vrei să rămâi adâncit într-o mare a întunericului. Iniţiată în tainele acestui sport, mi-am dorit mai mult, mi-am dorit să simt adrenalina evenimentelor mari şi entuziasmul victoriilor ca fiind parte din familie.

Aşa am ajuns să îmi asum responsabilităţi cât mai variate şi să depăşesc bariere. Conturez povestea Timişoara Saracens alături de oameni minunaţi, iar acesta este principalul motiv pentru care am ajuns la nivelul la care sunt acum. Precizez faptul că această experienţă mi-a deschis calea spre o profesie la care eu nu m-am gândit niciodată, astăzi fiind PR Specialist al unui brand puternic.

Experienţa aceasta este doar începutul unei frumoase călătorii. Atunci când accepţi să faci parte din necunoscut, intensitatea lucrurilor te poate surprinde. Cunoaşte-te şi descoperă, acceptă şi depăşeşte frica!